Examenul electromiografic este compus din două etape. În anumite cazuri poate fi necesară doar una dintre ele. Ambele sunt relativ neplăcute, dar bine tolerate de majoritatea pacienţilor şi fără riscuri semnificative.
Prima parte a examinarii este studiul conducerii nervoase, care presupune stimularea unor nervi periferici, de obicei de la nivelul mâinilor sau picioarelor, în diferite puncte pe traseul lor printr-un stimul electric. Câțiva electrozi aplicati pe piele vor permite trimiterea informațiilor către un calculator, urmând a fi făcute măsuratori specifice.
A doua etapă constă în examinarea mușchilor cu un ac electrod. Aceasta se efectuează prin introducerea unui ac foarte subţire în anumiţi muşchi, care va înregistra activitatea electrică din mușchiul examinat, atât în repaus, cat și în timpul contracției. Momentul cel mai neplăcut este considerat de către majoritatea pacienților ca fiind străpungerea pielii cu acul. Mişcările acului în muşchi sunt percepute cel mult ca o senzaţie de presiune. Acul are doar rol de înregistrare, prin intermediul acestuia nu se administrează impulsuri electrice sau injecţii.